Cu peste 2000 de ani în urmă, în munții Himalaya, pe Acoperișul lumii, în Podișul Tibetan, a luat ființă medicina tibetană (Sowa Rigpa) sau știința tibetană a vindecării. Sistemul tradițional medical tibetan este o știință la baza căreia stă filozofia budistă, care utilizează o abordare holistică a asistenței medicale, tratând omul că un întreg, nu doar efectele, ci și cauzele suferințelor. Boala fiind considerată un dezechilibru, Medicina Tibetană are drept scop să sprijine recâștigarea echilibrului corpului și al minții cu ajutorul rețetelor din plante medicinale și a altor metode.
Sistemul de medicină tibetană este construit în jurul celor 5 elemente: pământ, apă, foc, vânt și spațiu – prin care boala poate fi diagnosticată și vindecată. Scopul final al medicinei tibetane este redobândirea echilibrului interior, al corpului și al minții, iar acest lucru se face prin echilibrarea celor 3 principii dinamice de bază: Lung (care se manifestă în corp ca mișcare), Tripa (căldură) și Beken (frig). Când cele 3 principii sunt în armonie, corpul și mintea sunt în echilibru. Dizarmonia acestora duce la dezechilibre energetice, care, netratate, se pot transforma în tulburări fizice sau psihice
Deși se aseamănă pe alocuri cu medicina tradițională indiană și cea chineză, medicina tibetană are o geneză, o istorie și o evoluție proprie, puternic înrădăcinate în peisajul cultural și spiritual tibetan. Pe lângă filosofia budistă, conține o mulțime de cunoștințe despre anatomie, fiziologie, embriologie, patologie, iar astrologia, este folosită pentru întocmirea unui calendar de recoltare a plantelor și preparare a rețetelor. Având în vedere vechimea medicinei tibetane și tezaurul informațional acumulat, nu greșim când spunem că aceasta a devenit o artă a vindecării în adevăratul sens al cuvântului.
Diagnosticul
Cea mai importantă metodă de diagnosticare a terapeuților tibetani este prin intermediul pulsului. Diagnosticul este întregit prin cercetarea limbii și a urinei pacientului.
Terapeutul are nevoie de ani lungi de studiu și practică pentru a recunoaște diferitele tipuri de puls, în funcție de care poate constata care dintre cele trei principii dinamice de bază (Lung, Tripa, Beken) este afectat. Cu ajutorul acestor tehnici, terapeutul tibetan stabilește starea energetică generală și suferințele organelor interne.
Terapia
„Degeaba tai frunzele și ramurile unui copac otrăvitor, fără să-i scoți și rădăcinile. Cu siguranță, vă continua să crească!”
Conform credinței tibetane, rădăcina bolilor se află în cele trei otrăvuri ale minții:
Pe lângă acestea, mai sunt factorii externi: comportamentul, nutriția și condițiile climatice. Primii pași spre vindecare se fac printr-un dialog între medic și pacient care să ducă la corectarea comportamentului, a atitudinilor și a dietei. Prin practica spirituală, meditație și conștientizarea greșelilor făcute, pacientul se poate elibera de emoțiile și gândurile care sunt sursa dezechilibrelor energetice. Aceste exerciții spirituale sunt completate de terapii externe precum masajul, acupunctura și moxibustia – o tehnică anexă acupuncturii, în care punctele de acupunctură sunt stimulate prin căldură, prin arderea unei cantități mici de pelin negru (Artemisia Vulgaris). Când terapiile menționate anterior nu mai sunt suficiente, se optează pentru o cură pe baza de amestecuri de plante medicinale și minerale. Cu ajutorul lor, medicul declanșează impulsuri blânde în corpul pacientului, stimulând în acest fel, uriașul potențial de autovindecare al corpului uman. Formulele multi–componente au fost dezvoltate pentru a sprijini multe dintre funcțiile normale ale organismului și pentru a-i restabili armonia și echilibrul. Aceste amestecuri din plante medicinale sunt considerate inima medicinei tibetane.
Descoperă produsele PADMA în pagina PADMA ROMÂNIA.
✚ sunt accesibile și ușor de integrat în stilul de viață al majorității oamenilor
✚ au puterea de a acționa direct la rădăcina problemei
✚ plantele medicinale au efecte terapeutice multiple acționând în beneficiul mai multor funcții din organism
✚ plantele adaptogene au efect regulator pentru funcțiile organismului
✚ beneficiile sunt profunde și de lungă durata, datorită modului lent și constant de acțiune pe care-l au plantele medicinale
✚ efectele secundare sunt foarte puține
✚ au capacitatea de a combate ele însele efectele secundare
✚eficiența lor este evidență atunci când sunt folosite cu răbdare și pentru perioade lungi de timp.
Cea mai de preț comoară dată de medicina tibetană este cunoașterea aprofundată a combinării și dozării între plante medicinale și minerale, într-o rețetă holistică ce redă corpului și minții starea naturală de sănătate!
Cu câteva secole înainte de Hristos, în epoca religiei Bon, povestea medicinei tibetane începea să se scrie cu un prim capitol – cel al practicilor șamaniste și al naturopatiei. Acestea au fost dezvoltate și reformulate abia în secolul al VII-lea d.Hr., sub domnia regelui Songtsen Gampo și la inițiativa acestuia, alături de medici din India, China, Iran, Nepal și Kashmir. Un secol mai târziu, a avut loc prima conferință de medicină tibetană, sub domnia regelui Tri Song Detsen (755-797 d.Hr.). Tot în acea perioada, medicul Yuthok Yonten Gonpo a scris prima versiune Gyushi, care este considerată opera fundamentală a medicinei tibetane. Ultima versiune, a fost scrisă în secolul al XI-lea, de Yuthok Yonten Gonpo, cel mai tânăr. Această conține peste 84.000 de boli și reprezentarea a 2.293 de ingrediente și plante medicinale.
Din secolul al XVII-lea, recunoașterea sistemului medical tibetan ia amploare. Sfinția Sa, al V-lea Dalai Lama, a inițiat construcția Palatului Potala și a fondat Institutul de Medicină Chakpori din capitala Lhasa. Regentul său, Sangye Gyamtso a publicat un important tratat – Blue Beryl, alături de 79 de picturi explicative (Thangkas), care astăzi, împreună cu lucrarea Gyushi reprezintă instrumentele de bază ale medicilor tibetani. Din secolul al XIX-lea, medicina tibetană s-a răspândit în Mongolia, China, în regiunile budiste ale Rusiei și în Asia Centrală. În St. Petersburg s-a deschis prima farmacie tibetană din Europa.
În 1916, al XIII-lea Dalai Lama a fondat a doua școală de medicină și astrologie – Men-Tsee-Khang – deschisă călugărilor și laicilor. Înainte de invazia chineză din 1959, existau două centre medicale în Lhasa – Chakpori și Men-Tsee-Khang. Chakpori a fost distrus în timpul revoluției culturale chineze. Prin moartea multor medici, o parte din cunoștințele practice s-au pierdut. Însă Men-Tsee-Khang a supraviețuit, iar medicină tibetană a continuat să fie învățată și practicată în Tibet. Chackpori a fost reînființat în India. Tot în India, se găsesc astăzi mai multe clinici afiliate și Institutul Medical și Astrologic Tibetan.
Deși numărul de medici tibetani, instruiți și răspândiți în întreagă lume, este relativ mic (aproximativ 2000), medicina tibetană este cunoscută la nivel mondial, în India fiind recunoscută ca sistem medical. Medicii tibetani răspândiți în occident transmit cunoștințele lor despre sănătate și nutriție – de exemplu, la Centrul Medical Tibetan din Spania sau la Institutul New Yuthok pentru Medicină Tibetană și la Academia Internațională pentru Medicină Tradițională, ambele din Italia.
Deși vechile retete tibetane din plante medicinale și-au validat eficiența, prin însăși supraviețuirea lor, medicina tibetană încearcă să obțină recunoașterea oficială în Occident și în alte țări. Doar cercetarea științifică și documentarea eficienței ei, pot asigura o recunoaștere pe termen lung.
În acest moment, Padma Elveția este lider în acest sens, deoarece Agenția Elvețiană pentru Produse Terapeutice Swissmedic, a recunoscut Retetele tibetane în categoria medicamentelor complementare și a aprobat primul medicament al medicinei tibetane în anii șaptezeci.
Două dintre acestea, sunt subventionate de Casa de Asigurări de Sănătate din Elveția.
Abonează-te la newsletter-ul nostru
și ai 10% reducere la următoarea comandă.
Copyright © 2022 Padma Romania
Ne puteți contacta prin mail la: [email protected] sau telefon la: • Marius 0744 560 500 • Corina 0743 107 699
